Se afișează postările cu eticheta 1701-1800. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta 1701-1800. Afișați toate postările
În zilele noastre practicile medicale cunosc un avans spectaculos, dar cu toate acestea există încă afecţiuni incurabile. Şi de-a lungul istoriei omenirea s-a confruntat constant cu numeroase epidemii care au făcut ravagii în rândul populaţiei. Iată mai jos un top al celor mai criminale  boli din toate timpurile.

7. TIFOSUL(430 î.H.?-prezent) a ucis 3 milioane de oameni numai între 1918 – 1922 şi majoritatea soldaţilor lui Napoleon aflaţi în campania din Rusia.



Numele bolii provine din grecescul “typhos” care înseamnă leneş sau ameţit, descriind starea celor afectaţi de tifos. Acesta a fost menţionat pentru prima dată cel mai probabil în anul 1083 la o mânăstire din apropierea oraşului Salerno, Italia. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost descoperit un vaccin împotriva tifosului. Însă înainte ca acest lucru să fie posibil, tifosul a constituit o boală devastatoare.

De-a lungul istoriei boala a provocat numeroase epidemii. Astfel, în al doilea an al Războiului peloponesiac (430 î.H.), oraşul-stat Atena a fost lovit de o epidemie teribilă, cunoscută ca “Ciuma Atenei”. Epidemiile de tifos s-au răspândit în Europa între secolele XVI –XIX, izbucnind în timpul Războiului Civil Englez, Războiului de 30 ani şi Războaielor Napoleoniene. Odată cu retragerea lui Napoleon din Moscova în 1812, numărul soldaţilor francezi care au murit din cauza tifosului era mai mare decât al celora omorâţi de ruşi. Irlanda a fost şi ea victima unor epidemii majore de tifos în repetate rânduri:1816-1819, spre sfârşitul anilor 1830, dar şi în perioada Marii Foamete Irlandeze (1846-1849).

În America au avut loc mai multe epidemii între 1837-1873, în New Hampshire, Baltimore, Memphis, Philadelphia şi Washington DC. Primul Război Mondial a însemnat 3 milioane de morţi în Rusia şi chiar mai mulţi în Polonia şi România.

6. HOLERA (1817-prezent) a produs opt pandemii şi sute de mii de morţi în toată lumea.

Manifestându-se de secole în India, de-a lungul fluviului Gange, boala a izbucnit în Calcutta în anul 1817. A avut rezultate la scară largă, holera fiind răspândită în numeroase părţi ale ţării. Nu există însemnări clare asupra numărului de indieni care au pierit din cauza epidemiei, însă armata britanică a raportat 10.000 de morţi în rândul trupelor imperiale.

În timp ce lumea devenea tot mai mică datorită trenurilor şi vapoarelor puse în mişcare de puterea motorului cu aburi, condiţiile de viaţă nu evoluau la fel de repede. De aceea, la momentul 1827 holera devenise cea mai temută boală a secolului. În pofida dezvoltării extraordinare ale medicinei moderne, holera rămâne totuşi un ucigaş eficace.

5. SIDA (1981-prezent) a ucis 25 milioane de oameni din întreaga lume.

Sindromul Imunodeficienţei Dobândite (SIDA) a dus la moartea a peste 25 de milioane de oameni începând cu anul 1981, când a fost identificat pentru prima dată. Cu toate că accesul la tratamentul antiretroviral a fost îmbunătăţit în numeroase regiuni ale lumii, SIDA a făcut aproximativ 3, 1 milioane de victime numai în anul 2005, dintre care 570 000 au fost copii.

La nivel global se estimează că numărul total de oameni infectaţi cu virusul HIV a atins nivelul cel mai înalt. Numărul persoanelor care trăiesc cu acest virus continuă să crească în multe părţi ale lumii, în ciuda strategiilor intense de prevenire a infectării.

Africa Sub-Sahariană rămâne, de departe, cea mai afectată regiune din lume, cu un procent de 64% din totalul persoanelor infectate cu HIV. Asia de Sud şi de Sud-Est ocupă locul al doilea cu un procent de 15%.

Adevărul despre originea SIDA este încă necunoscut, mai ales în ceea ce priveşte locul şi momentul izbucnirii pandemiei, chiar dacă se spune că aceasta provine de la maimuţele din Africa.

4. MALARIA (1600-prezent) omoară aproximativ 2 milioane de oameni anual.

Malaria reprezintă cauza a 400-900 milioane de cazuri de febră şi a aproximativ unul până la trei milioane de morţi în fiecare an. În majoritatea cazurilor se manifestă la copiii mai mici de 5 ani;femeile însărcinate sunt de asemenea vulnerabile.

Malaria este una dintre cele mai comune boli infecţioase şi constituie o problemă deosebit de gravă a sănătăţii publice. Paraziţii sunt transmişi de femela ţânţarului Anofel. Boala este foarte răspândită în regiunile tropicale şi subtropicale, inclusive părţi ale Americilor, Asia şi Africa.

Cu toate eforturile de reducere a transmiterii şi de creştere a tratamentului, nu au avut loc schimbări semnificative în zonele expuse riscului. Iar dacă răspândirea bolii se va realiza în acelaşi ritm, rata mortalităţii s-ar putea dubla în următorii 20 de ani.

3. MOARTEA NEAGRĂ (1340-1771) numără 75 milioane de victime în toată lumea.

Moartea Neagră sau Ciuma Neagră a fost una dintre pandemiile cele mai periculoase din istoria omenirii. S-a manifestat iniţial în sud-vestul Asiei Centrale, răspândindu-se apoi în Europa spre sfârşitul anilor 1340. Se estimează că Moartea Neagră ar fi ucis între o treime şi două treimi din populaţia Europei.



Cele trei forme ale ciumei sunt ciuma bubonică, ciuma septicemică şi cea pneumonică, fiecare determinând apariţia unor simptome specifice printre cei infectaţi.

Epidemiile cele mai importante de ciumă din Europa au fost:Londra (1603), Ciuma Italiană (1629-1631), Marea Ciumă din Sevilla (1647-1652), Marea Ciumă din Londra (1665-1666), Marea Ciumă din Viena (1679). Incertitudinea supravieţuirii a creat o atmosferă generală de morbiditate şi a influenţat oamenii să trăiască clipa, fapt ilustrat de Giovanni Boccaccio în “Decameronul”(1353).

2. GRIPA SPANIOLĂ (1918-1919) a cauzat între 50 şi 100 milioane de morţi în mai puţin de doi ani.

Între 1918 şi 1919, pandemia de Gripă Spaniolă a ucis mai mulţi oameni decât Hitler, armele nucleare şi toţi teroriştii din istorie la un loc. Acest tip de gripă a fost o versiune mai gravă a bolii comune, care progresa rapid şi pentru care nici astăzi nu există antidot.

Simptomele gripei spaniole erau frisoanele şi oboseala, însoţite adeseori de lichid la plămâni. Tot ceea ce puteau face doctorii era să încerce să amelioreze starea pacientului.

Pandemia a dispărut la fel de repede cum a izbucnit. Mai mult de jumătate de million de oameni a murit numai în Statele Unite ale Americii, iar în lume mai mult de 50 de milioane.



1. VARIOLA (430 î.H. – 1979) a omorât peste 300 milioane de oameni în întreaga lume doar în secolul al XX-lea, majoritatea fiind locuitori native ai Americilor.

Cunoscută şi după numele latin Variola vera, variola este o boală contagioasă care se manifestă exclusiv la oameni. Aceasta este cauzată de unul dintre cele două variante ale virusului numite Variola major şi Variola minor. Efectele secundare pe termen lung apărute la supravieţuitorii bolii sunt cicatricele caracteristice. Printre efectele secundare ocazionale se numără orbirea, datorită ulceraţiei corneei şi infertilitatea în rândul supravieţuitorilor de sex bărbătesc.

În Europa variola a făcut aproximativ 60 milioane de victime, inclusive cinci monarhi, numai în secolul al XVIII-lea. Până la 30% dintre cei infectaţi, inclusive 80% dintre copiii sub vârsta de 5 ani, au murit din cauza bolii, în timp ce o treime din supravieţuitori şi-au pierdut vederea.


Variola a fost responsabilă pentru aproximativ 500 milioane de morţi în secolul al XX-lea. În anul 1967 Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a estimat că 15 milioane de oameni au contactat boala şi două milioane dintre ei au murit în acelaşi an. După campanii de vaccinare soldate cu success de-a lungul secolelor al XIX-lea şi al XX-lea, OMS a certificat eradicarea bolii în anul 1979. Până astăzi, variola este singura boală infecţioasă umană complet eradicată.


Dacă ți-a plăcut articolul ne poți urmări pe Facebook, pentru alte noutăți.
Descoperă și România Misterioasă, Misterele României.
Ramâi uimit cu Știri pe Turte, cele mai ciudate noutăți.



Memoria istorică este, ca și memoria umană, selectivă. Anumite evenimente sau personalități rămân în istoria societăților, în timp ce altele – deși au jucat roluri cel puțin la fel de importante – cad mai ușor în uitare.Listverse propune, așadar, un top 10 al unor asemenea evenimente:ele au fost, la momentul lor, foarte importante, dar memoria istorică le-a rezervat un loc secundar.

10) Sabotajul norvegian

În producerea armelor nucleare este nevoie de cantități mari de apă grea (monoxid de deuteriu). În perioada interbelică, în Norvegia a existat o instalație industrială unde se producea apă dură (circa 12 tone pe an). După începutul celui de-al doilea război mondial, dându-și seama că savanții germani încearcă să producă o armă nucleară, Aliații au alertat grupurile de rezistență din Norvegia (ocupată de nemți în vara lui 1940) că trebuie să distrugă locul în care se producea apa grea. În ciuda mai multor tentative eșuate, sabotorii norvegieni au reușit în cele din urmă să distrugă stocul de apă grea în 1943. Apoi, în 1944, un alt grup de sabotori a scufundat o navă ce urma să transporte containere de apă grea către Germania.



Astăzi, știm că naziștii erau încă departe de obținerea armei nucleare, și chiar dacă nu ar fi fost sabotați de norvegieni, tot nu au reușit să o obțină înaintea americanilor. Cu toate acestea, acest sabotaj a jucat un rol important în război.

9) Gripa spaniolă

În 1918, toată lumea spera că războiul mondial se apropia de sfârșit. Statele Unite intraseră în război și, în ciuda prăbușirii Frontului de Est în urma încheierii păcii de la Brest-Litovsk dintre Germania și Rusia bolșevică, conflictul se apropia de final, după ce făcuse milioane de victime. Însă în ianuarie 1918 începe epidemia de gripă spaniolă ce avea să facă, până în decembrie 1920, între 50 și 100 de milioane de victime. Se spune că această epidemie a omorât în jumătate de an mai mulți oameni decât SIDA în 25 de ani, iar într-un an mai mulți decât ciuma bubonică într-un veac.



Această epidemie le-a oferit specialiștilor șansa de a învăța extrem de multe despre răspândirea unei boli în epoca modernă, punând astfel bazele unor descoperiri importante în medicină. În plus, numărul extrem de mare de pacienți (se estimează că jumătate de miliard de oameni au fost afectați) care au invadat sistemele sanitar din țările din lumea întreagă a dus la dezvoltarea domeniului sanitar.

8) Expulzarea creștinilor din Japonia

La începutul secolului al XVII-lea, misionarii creștini din Japonia au reușit să convertească un număr destul de mare de lorzi feudali la catolicism, încurajând astfel răspândirea creștinismului în această țară. Însă în 1639 Shogunul Tokugawa Lemitsu a decis expulzarea creștinilor din insulele japoneze, deoarece se temea de creșterea populației catolice și rebeliunile pe care aceasta le cauza. Riscând să intrăm pe tărâmul istoriei contrafactuale, putem specula că, dacă Tokugawa nu ar fi luat această decizie, în Japonia ar fi putut ajunge la putere un Shogun convertit la creștinism care ar fi încheiat, mai mult ca sigur, o alianță cu marile regate creștine din Europa (Franța și Spania), alianță ce ar fi putut avea consecințe importante în defavoarea dezvoltării Imperiului Britanic.

7) Revoluția haitiană

Cunoscut de către francezi ca Saint-Domingue, statul insular Haiti a fost fondat ca urmare a unei violente revolte a sclavilor începute în 1791. Insula Saint-Domingue a avut o însemnătate aparte pentru francezi, datorită profiturilor obținute de pe urma plantațiilor de trestie de zahăr. Napoleon a fost parte din banii obținuți din acest comerț pentru a cuceri și coloniza teritoriul cunoscut drept Louisiana.

Din cauza revoltei din Haiti, pe care nu reușește să o reprime, Napoleon e forțat să abandoneze speranțele de a pune bazele unui imperiu francez în Lumea Nouă.  În plus, îndatorat după 13 ani de luptă împotriva haitienilor, Napoloen vinde teritoriul Louisianei tinerei republici americane pentru o sumă relativ mică. America obține astfel o zonă imensă:aproximativ 1/3 din teritoriul său actual, fără de care Statele Unite ar fi arătat astăzi cu totul altfel.

6) Conferința de la Bretton Woods

În 1944, într-un moment în care Aliații erau deja convinși că vor câștiga războiului, ei trimit 730 de delegați (din cele 44 state aliate) în America, la New Hampshire, la o întâlnire ce avea ca scop conceperea unui plan prin care, pe viitor, practicile ce ar pune în pericol „prosperitatea” lumii să fie interzise. S-a născut astfel un sistem bancar internațional. În urma conferinței de la Breton Woods ia naștere Fondul Monetar Internațional, iar în baza aceluiași plan va fi înființată și Banca Mondială. Așadar, întregul sistem financiar pe care se bazează lumea de astăzi își are originile într-o întâlnire pe timp de război organizate într-un orășel american.

5) Războiul Crimeei

Dincolo de consecințele imediate ale Războiului Crimeei, acest conflict de la mijlocul secolului al XIX-lea a avut o serie de consecințe care s-au răsfrâns asupra istoriei moderne a Turciei. Deși a câștigat războiul alături de Anglia și Franța, Imperiul Otoman a trebuit să împrumute de la Aliații săi sume enorme de bani. Aceste datorii au împovărat și mai mult Imperiul deja slăbit, grăbindu-i sfârșitul. Șase decenii mai târziu, Imperiul Otoman se aliază cu Puterile Centrale în Primul Război Mondial, sperând că, prin victoria acestei alianțe, va scăpa de datorii. Din nefericire pentru otomani, Puterile Centrale au fost învinse, iar Franța și Anglia au împărțit teritoriul Imperiului Otoman în mai multe state, pe care au ajuns să le controleze sub forma protectoratului. Se naște, astfel, Orientul Mijlociu așa cum îl știm astăzi;tot aici, în influența colonială pe care Franța și Anglia au avut-o în state precum Siria, Egipt sau Irak, se află și originile conflictelor dintre lumea arabă și Occident.

4) Amiralul Matthew Perry pune bazele comerțului cu Japonia

În 1854, după sute de ani de izolaționism nipon, amiralul american Matthew C. Perry reușește să pună bazele unor legături comerciale cu Japonia. Aflată încă într-un stadiu de dezvoltare fudal, Japonia începe drumul către modernizare și, mai ales, industrializare, transformându-se destul de repede în noua mare putere din Orient. Nevoia de modernizare stă la baza imperiului japonez, deoarece această țară avea nevoie de resurse pe care nu le putea obține din propriile teritorii.

Asta duce la invazia teritoriilor coreene, care aparțineau atunci Chinei, și la războiul cu Rusia. Apoi, japonezii se alătură Aliaților în Primul Război Mondial, iar după 1918, continuă să-și extindă teritoriul. În 1931, Japonia invadează Manciuria (ce atrage oprobriul Societății Națiunilor, organizație din care Japonia se retrage), iar în 1937 atacă mai întâi China, și apoi Indochina (în 1940). Urmează embargoul impus de Statele Unite asupra importurilor de petrol ale Japoniei, fără de care aceasta nu-și putea susține eforturile de război. În aceste condiții, Japonia, care visa la un imperiu în Pacific, atacă Statele Unite la 7 decembrie 1941.

3) Scufundarea Titanicului

Povestea Titanicului e cunoscută în întreaga lume, dar anumite laturi ale acesteia au fost uitate. Tragedia scufundării Titanicului a avut un rol foarte important în răspândirea unei invenții fără de care lumea modernă nu ar mai fi fost la fel:radioul. După aprilie 1912, a devenit obligatoriu ca navele să posede un telegraf fără fir;în cele din urmă, radiouri au fost instalate pe toate navele. În scurtă vreme, invenția a început să fie folosită pentru transmiterea știrilor și, mai ales, a muzicii, prima formă modernă de entertainment la nivel global.

2) Războiul burilor

Cele două războaie ale burilor (dintre imperiul britanic și coloniștii olandezi din Africa de Sud) au avut loc între 1880-1881 și 1899-1902. Cel de-ai doilea război a avut consecințe mai importante, remarcându-se prin faptul că autoritățile britanice au capturat civili și i-au închis în lagăre de concentrare. Era pentru prima dată, în istoria modernă, când aceste lagăre erau folosite de un stat modern.



La acel moment, Imperiul German a criticat acțiunile englezilor, considerându-le o dovadă de slăbiciune, și i-a sprijinit în mod deschis pe buri. Atitudinea germanilor a contribuit, printre altele, la răcirea relațiilor dintre Imperiul Britanic și Germania, noua mare putere a Europei. Ostilitățile dintre cele două state și sistemele de alianțe pe care acestea le vor fonda se vor sfârși, în cele din urmă, cu izbucnirea Primului Război Mondial.

1) Moartea lui Ogodai

În 1241, Hanul Ogodai, liderul Imperiului Mongol și fiu al lui Gingis Han, moare. Cu puțin timp înainte de moarta sa, el aprobase un plan privind o invazie în Europa de Vest, al cărei primă țintă era Viena;urmau apoi Germania, Italia, Franța și Spania.


Invazia urma să fie condusă de Batu, unul din apropiații săi, care nu va mai ajunge să conducă expediția din cauza conflictelor succesorale cauzate de moartea Hanului. La acel moment, în Europa Occidentală (în Țările de Jos) se puneau bazele unor evoluții financiare care stau la baza ieșirii din feudalism și modernizării lumii. Așadar, nu putem decât să speculăm că o invazie mongolă ar fi dus cu siguranță la oprirea acestor evoluții și, implicit, la întârzierea modernizării.


Dacă ți-a plăcut articolul ne poți urmări pe Facebook, pentru alte noutăți.
Descoperă și România Misterioasă, Misterele României.
Ramâi uimit cu Știri pe Turte, cele mai ciudate noutăți.



Misterioasa moarte a lui Mozart, geniul fără mormânt.Moartea copilului minune al muzicii, W. A. Mozart, rămâne un mister nerezolvat. Contrar celebrităţii de care se bucurase în timpul vieţii, Mozart a avut parte de o înmormântare anonimă. Trupul său a fost dus la cimitirul Sankt Marx, dar mormântul său a rămas necunoscut chiar şi azi.

Wolfgang Amadeus Mozart, care a trăit în perioada 1756-1791, a fost un geniu al muzicii clasice. Încă de la vârsta de 5 ani compunea piese de mare greutate, fascinând publicul cu talentul său. Moartea sa însă, la o vârsta de 35 de ani, când se afla în plină putere creatoare, a rămas un mister neelucidat până în ziua de azi.

Mozart a lucrat într-un ritm febril până pe data de 20 noiembrie 1791, când a căzut la pat. Deşi părea epuizat de comenzile pe care trebuia să le onoreze, nimeni nu şi-a închipuit atunci că boala îi va fi fatală în scurt timp. „Boala a început cu umflarea mâinilor şi picioarelor, şi o aproape totală incapacitate de a se mişca: apoi au urmat vărsături bruşte, şi aceasta se numeşte febra miliară acută”, a consemnat Georg Nikolaus Nissen, cel care s-a căsătorit ulterior cu soţia lui Mozart, Constanze şi care i-a dedicat marelui compozitor, 30 de ani mai târziu, o biografie.

[caption id="attachment_423" align="aligncenter" width="646"]Misterioasa moarte a lui Mozart, geniul fără mormânt Misterioasa moarte a lui Mozart, geniul fără mormânt[/caption]

Wolfgang Amadeus Mozart a murit pe 5 decembrie, dar cauza decesului său nu este clară. Speculaţiile nu au lipsit, suspectându-se o posibilă otrăvire pusă la cale de rivalii lui, cum ar fi fost Antonio Salieri, un compozitor mai în vârstă cu cinci ani decât Mozart, considerat la vremea respectivă cel mai de seamă muzician al capitalei austriece.

Salieri era extrem de invidios pe talentul lui Mozart şi era conştient că nu avea cum să-l egaleze vreodată. Cu toate acestea, mult mai târziu, pe patul de moarte, Salieri a spus că este absurd să se creadă în continuare că el l-ar fi otrăvit pe rivalul său în muzică. Cu câteva săptămâni de moarte, Mozart i-a spus soţiei sale că fusese otrăvit şi că ajunsese să creadă că recviemul comandat de un necunoscut era de fapt destinat propriilor sale funeralii.

La aproape o lună de la moartea sa, presa din Germania specula şi ea pe seama otrăvirii lui Mozart. „Deoarece trupul i se umflase după moarte, s-a crezut că fusese otrăvit“, scria un ziar berlinez. Această variantă avea să fie scoasă din calcul chiar de soţia lui, Constanze, care după moartea lui Mozart şi-a trimis fiul să studieze chiar cu Salieri.

Cei care au studiat moartea compozitorului au mai speculat şi pe alte cauze care ar fi dus la otrăvirea sa, cum ar fi spre exemplu o legătură extraconjugală cu o elevă sau o răzbunare a francmasonilor care ar fi fost revoltaţi că acesta ar fi dezvălui secrete ale francmasoneriei în opera alegorică "Flautul Fermecat", pusă în scenă la Viena, cu două luni înainte de moartea lui Mozart.

Înmormântare grăbită. Mozart a fost înmormântat pe data de 7 decembrie 1791, pe o vreme câinoasă, cu ploaie şi zăpadă. Familia şi prietenii apropiaţi au participat la slujba de înmormântare de la cimitirul Sfântul Ştefan din capitala Austriei. Aceştia nu au mai urmat însă şi cortegiul funerar la cimitir, acolo unde a fost îngropat fără cruce. Pentru că nimeni în afară de ciocli nu a fost de faţă ca să poată nota locul în care a fost depus trupul, mormântul acestuia a rămas anonim.

Soţia, Constanze, a explicat mult mai târziu că a crezut că biserica se va ocupa de punerea unei cruci sau a unei pietre la mormântul soţului ei, lucru care nu s-a întâmplat decât după aproape şapte decenii de la moartea geniului muzicii, amplasarea monumentului făcându-se însă aleatoriu.

adevarul.ro

EP.IV-Istoria interzisă a omenirii: Illuminati – Stăpânii din umbră.Ceea ce indeobste numim realitate istorica este un fenomen care se desfasoara pe doua planuri. Primul plan este cel vizibil, la indemana oricarui om care iese pe strada sau acceseaza televiziunile si Internetul. Nu este decat varful aisbergului. Cel de al doilea plan este nevazut pentru cei multi. In aceasta dimensiune ascunsa se pune la cale insasi viitorul lumii. Autorii? Un grup ocult care vegheaza destinele omenirii de mii de ani. Cei care au auzit de ei, le spun Illuminati…

Inchipuie-ti, fie chiar pentru o clipa, ca tot ce stii despre realitatea inconjuratoare e un mare fals. Ca mare parte din ceea ce serveste Mass-Media sunt minciuni si manipulari grosolane. Ca tot ce se spune "liber" nu este decat rezultatul unui fals care izvoraste dintr-un lung sir de minciuni oficiale. Poate nu este adevarat, poate ca totul nu este decat o simpla conceptie conspirationist-alarmist-apocaliptica, la mare moda in aceste vremuri. Dar daca este adevarat?

In acest caz, vei descoperi incetul cu incetul ca "Puterea" acestei lumi nu este aceea pentru care se bat in prezent Statele Unite, Rusia, Japonia, U.E. Toate aceste puteri economice si militare nu sunt decat niste piese de joc, manuite din umbra de adevaratii stapani ai planetei. De acolo, din anonimatul Intunericului, ei leaga si dezleaga mersul lucrurilor. De la cel mai inalt nivel imaginabil al puterii, acest for necunoscut celor multi guverneaza aproape nestingherit. Ei fac legi si revolutii, ei instaureaza guverne, ei hotarasc ce tari dispar pentru ca altele sa le ia locul. Ei "fabrica" noi ideologii si chiar religii. Se spune ca ei au creat oranduirea capitalista, tot ei au creat-o si pe cea comunista. Au eliminat comunismul din istorie ca pe o masea stricata atunci cand au considerat ca nu mai corespunde cu planurile lor. Ei fauresc tratatele militare si economice internationale, ei schimba regimuri politice si presedinti de state, ca pe niste simple piese uzate ale unei masini. Pentru ei, Lojile Masonice de orice rit, N.A.T.O., Grupul Bilderberg, O.N.U., Comisia Trilaterara, defuncta U.R.S.S. si alte organizatii pe care le-am vazut sau le vedem inca defiland pompoase la televizor, nu sunt altceva decat "terenul de lucru" al stapanilor din umbra. Despre identitatatile si nationalitatile Illuminatilor nu se cunosc decat foarte putine lucruri, dupa cum este usor de banuit. In schimb planurile lor devin vizibile pe masura ce "valul" de pe ochii celui care vrea sa afle Adevarul, este ridicat in egala masura de setea cunoasterii si de dorinta de a fi cu adevarat liber. Puterea lor este cu adevarat mare si temuta de oricine ajunge sa afle cate ceva despre ei. De-a lungul mileniilor, au desavarsit arta conspiratiei pana aproape de piscul perfectiunii. Proba de nestirbit a Timpului le-a slefuit politica in patru mari directii, simple si greu de contracara:

1.Creaza conflicte si razboaie in care cele doua parti provocate, lupta una impotriva celeilalte si nu contra adevaratului instigator.
2. Nu apar niciodata in vazul tuturor.
3. Finateaza toate partile implicate in conflict.
4. Trec intotdeauna drept instanta impaciuitoare care pune capat conflictelor.

Totusi, succesul lor mondial nu se bazeaza pe politica lor inteligent - diabolica, cat pe inertia si superficialitatea marilor mase de oameni din intreaga lume, care inghit tot ce li se serveste drept viata zilnica si realitate palpabila. Mase de oameni care se lasa docil conduse precum o turma de oi de peste 6 miliarde de capete... Li se spune Illuminati, dar nu va ganditi ca vreunul dintre ei a atins Iluminarea spirituala. Nici pe departe. Termenul le-a fost atribuit mai degraba din frica si obedienta. Nu apar niciodata in mass-media mondiala din simplul motiv ca ei o detin si o controleaza. Daca vine vorba despre ei, acesta se face intr-un context pozitiv sau cel mult neutru. Averile lor sunt incredibile, intregul sistem bancar mondial este la picioarele lor. Milionarii din topurile "Forbes" nu sunt decat niste simpli baieti de mingi pe langa cei care detin adevarata putere consolidata prin sume de ordinul miilor de miliarde de dolari.

[caption id="attachment_210" align="aligncenter" width="500"]Illuminati – Stăpânii din umbră Illuminati – Stăpânii din umbră[/caption]

Diavolul din desert si inceputul conspiratiilor

Istoria oficiala aminteste gruparea Illuminati drept o organizatie oculta care a luat nastere undeva in anul 1776. Adevarul este vechi de mii de ani. Cu mult inainte de aparitia Masoneriilor sau a oricarei organizatii oculte, undeva printre nisipurile Orientului Apropiat, se punea la cale o conspiratie al carei scop final era dominarea intregi lumi. Intr-un ungher de la marginea civilizatiilor Sumerului si Mesopotamiei, lua nastere asa numita Fratie a Sarpelui. Inainte de aparitia religiilor monoteiste, cei grupati in Fratia Sarpelui oficiau un cult in care il venerau pe Cel Rau, cunoscut atunci cu numele de Pazuzu, cel mai vechi demon trimis pe aceasta planeta. Liderii acestui cult de origine sumeriana isi spuneau ei insisi Iluminati, deoarece in cadrul ritualurilor primeau lumina cunoasterii direct de la stapanul lor din Intuneric…Au strabatut astfel veacurile fara sa fie detectati de nimeni. Au privit din umbra nasterea si decaderea Greciei Antice, a Imperiului Roman, raspandirea Crestinismului si Islamului, consolidarea primelor state ale Europei Medievale, descoperirea Americilor, aparitia prafului de pusca si al Renasterii.

Au decis sa actioneze de abia in seara zilei de 1 mai 1776, cand germanul Adam Weishaupt a primit ordinul de a fonda in oraselul bavarez Ingolstadt, Ordinul Secret al Iluminatilor Bavarezi. Adam Weishaupt a fost crescut intr-o manastire iezuita iar la maturitate a devenit profesor de drept canonic in cadrul Universitatii din Ingolstadt. In anul 1770 a fost contactat de catre creditorii sai care apartineau casei Rotschild, pentru a fonda organizatia Iluminatilor. De fapt, creditorii transmiteau un ordin primit de la adevaratii Illuminati din deserturile mesopotamiene, care decisesera sa actioneze. Mai multe amanunte despre acel moment nu se cunosc pana in prezent la nivelul marelui public. Organizatia a recrutat pentru inceput o serie de militanti liberi cugetatori, secularisti si republicani recrutati din Marea Loja Masonica a Germaniei. Alarmati de activitatile lor subversive care vizau in primul rand eliminarea monarhiei de pe continentul european, autoritatile bavareze au crezut ca au distrus ordinul in anul 1785.

Se inselau amarnic, nu reusisera decat sa aresteze cativa membri neimportanti. Iluminatii bavarezi erau organizati precum cercurile din interiorul altor cercuri, intr-o structura similara cumva cu a foilor de ceapa. Daca initiatii se dovedeau demni si discreti in pastrarea secretelor transmise, puteau avansa intr-un cerc mai mic, unde cunosteau secrete mai importante. Astfel, varfurile au fost neafectate de lovitura primita din partea autoritatilor bavareze, fiind libere sa se refugieze in Elvetia. Istoria neconventionala si neoficiala le atribuie crearea celor mai importante revolutii care au schimbat irevocabil fata lumii. Revolutiile Americana, Franceza si Bolsevica nu au fost deloc niste miscari social-politice, cat au fost niste planuri precise, organizate pana in cel mai mic detaliu. Totusi a existat o mica scapare. In anul 1875, un curier al Illuminatilor bavarezi strabatea calare distanta intre Frankfurt si Paris. Providenta a facut ca acesta sa fie traznit in timpul unei furtuni. Asupra sa a fost descoperit un document care este cunoscut in cercurile oculte sub numele de "Noul Testament al Satanei". Primul punct al documentului continea o serie de directive uimitor de actuale:

"Primul secret necesar conducerii oamenilor este strict legat de suprematia asupra opiniei publice. Atfel se poate provoca atata vrajba, indoiala si pareri contradictorii, incat oamenii de rand nu se pot orienta in acesta harababura si sunt convinsi ca este mai bine sa nu aiba vreo opinie personala cu privire la politica. Trebuie aprinse si atatate pasiunile poporului. In acest scop, trebuie creata o literatura murdara, facila, lipsita de spirit si dezgustatoare. Mai departe tine de datoria presei sa demonstreze neputinta non-Iluminatilor in toate domeniile activitatilor umane."

Nobilimea Neagra are Mafia la degetul mic

Autori si cercetatori in domeniul periculos al societatilor ecrete si al conspiratiilor globale, precum David Icke, Ryan Burke, Juri Lina, Morgan Gricar, A. Ralph Epperson, Jan Van Helsing, Fritz Springmeier, Serge Monaste sau Vernon Staufer sunt de parere ca Illuminati dirijeaza intreaga activitate mondiala prin intermediul asa-numitei Nobilimi sau Aristocratii Negre. Insasi societatile secrete de rang secund precum Cavalerii Templieri, Iezuitii, Maltezii, Francmasoneria, Partidul Nazist si cel Comunist, Organizatiile Thule si Ordo Templis Orientalis, Grupul Bilderberg, Comisia Trilaterala etc. ar fi conduse de membrii Nobilimii Negre. Chiar si in istoria oficiala este binecunoscuta perioada de trista amintire din istoria Venetiei si Genovei, perioada in care Nobilimea Neagra si-a facut aparitia publica pentru prima oara in secolul al XII-lea, preluand monopolul afacerilor.

[caption id="attachment_211" align="aligncenter" width="500"]Illuminati – Stăpânii din umbră Illuminati – Stăpânii din umbră[/caption]

Oamenii i-au numit Nobilimea Neagra datorita cruzimii, lacomiei si lipsei totale a oricarui atribut moral sau crestinesc. Printr-un sir nemasurat de crime, violuri, rapiri, santaje, terorism, jafuri si chiar magie neagra, au anihilat orice forma de opozitiepentru a-si atinge scopurile. Cu trecerea timpului au devenit incredibil de bogati, puternici si influenti. Descendentii acestora ar detine si in prezent monopolurile asupra comertului mondial si sunt adevaratii stapani ai Mafiei italiene. Autorul Fritz Springmeier, in lucrarea "Bloodlines of the Illuminati", enumera cele 13 familii care alcatuiesc forul conducator al Nobilimii Negre: Astor, Bundy, Collins, DuPont, Freeman, Kennedy, Li ( din China!), Onassis, Rockefeller, Rothschild, Russel, van Duyn si casa Merovingiana. Cercetatorul John Coleman, care a studiat istoricul Nobilimii Negre, afirma ca radacinile lor pot fi urmarite dincolo de oligarhii medievali ai Venetiei. Acestia ar fi avut origine asiatica si s-ar fi casatorit cu membrii caselor regale europene, inca de acum peste 800 de ani.

Evenimentele s-ar fi intamplat in urma unei marii victorii a unor triburi nomade de origine asiatica din zona Volgai asupra invadatorilor arabi musulmani. Imediat dupa batalie, viitorul imparat bizantin, Constantin al V-lea, s-a casatorit cu o printesa din acele triburi. Fiul lor a fost faimosul imparat Leo al IV-lea. Membrii familiei de Medici precum si Papa Pius al XII-lea au facut parte la randul lor din Aristocratia Neagra. Cultul lor era de sorginte satanista, evidentiat prin practici avansate de magie neagra. La o privire mai atenta, reiese ca aceste metode de magie neagra sunt la originea tuturor tehnicilor de influentare si manipulare a maselor de oameni. Aceasta in ciuda faptului ca imensa masinarie de propaganda oficiala se ascunde sub motive asa-zis stiintifice, in care declara ca Diavolul nu exista, iar religiile nu sunt altceva decat o forma de misticism sub care se ascund oamenii saraci cu duhul. "Cel mai vechi truc al diavolului este acela de a spune ca el nu exista", spune o maxima a inteleptilor crestini…

Aceeasi masinarie de propaganda cu orientare "stiintific-atee" a avut grija sa indoctrineze societatile vestice inca din anii '50-'60, cu ideea ca nu exista forte supranaturale si fenomene paranormale, iar magia nu ar fi altceva decat un derizoriu fenomen de circ si variete.

Ce vor de fapt Illuminati?

Majoritatea covarsitoare a cercetatorilor si autorilor din domeniul istoriei neoficiale si teoriilor conspirationiste, cad de acord in privinta faptului ca Illuminati lucreaza pentru indeplinirea unei adevarate succesiuni de Noi Ordini Mondiale. Noua Ordine Mondiala este formata de fapt din mai multe etape de oranduiri sociale care isi succed una altora pana in momentul in care absolut toti oamenii vor fi controlati, insemnati si folositi dupa bunul plac al celor care conduc lumea. Ultima forma a Noii Ordini Mondiale ar fi aceea in care Illuminati vor restrange numarul oamenilor de pe planeta de la cateva miliarde la cateva milioane. In acest scop vor crea razboaie, crize alimentare, noi boli si virusuri fara leac.

Toti cei care au studiat motivele si principiile stapanilor lumii vizibile, cred ca aceasta este directia in care vor "evolua" lucrurile in viitorul apropiat… Cat de mult adevar exista in aceste presupuneri apocaliptice, nu poate certifica nimeni cu siguranta. Tot ce se poate spune este ca situatia mondiala se va precipita dramatic in urmatorii 10-20 de ani. Initiatii pe taramurile spiritului afirma la randul lor ca Illuminati sunt doar o uriasa piatra de incercare peste care omenirea este nevoita sa treaca in decursul evolutiei sale de la o specie agresiv-egotic-materialista spre o clasa superioara a desavarsirii spirituale. Tot ei afirma ca Illuminati sunt de fapt fructul pacatelor noastre, deoarece daca ar avea acces la bogatie si putere absoluta, peste 90% din oamenii din prezent ar actiona la fel ca actualii Illuminati. Nu este vorba in ultima instanta decat de o traire inferioara izvorata din frica si mandrie care-i face pe oamenii de la toate nivelurile societatii sa-si controleze, abuzeze, foloseasca si minta semenii aflati intr-o stare de vulnerabilitate si inferioritate. Traire care, din pacate, a devenit o trasatura de caracter definitorie pentru specia umana din prezent.

Ca o concluzie ce reiese din toate teoriile emise de cei care si-au dedicat viata studierii celor care ne conduc planeta:

-Iluminatii nu ar fi reusit totusi sa ajunga atat de puternici daca oamenii nu s-ar fi lasat folositi si nu le-ar fi permis sa le controleze destinele…

 

Istoria interzisă a omenirii. Conspiraţiile care au schimbat lumea.EP.I-Nu sunt putini acei specialisti, dintre care se disting nume precum Michael Cremo si Richard L. Thompson, autorii cartilor "Arheologia interzisa" si "Istoria ascunsa a rasei umane", care vorbesc despre fenomenul filtrarii cunoasterii. Dupa cum o sugereaza contextual forma termenului, aceasta politica, suspectata ca fiind o arma de capatai a elitelor ce conduc lumea din umbra, este menita sa tina masele in ignoranta si necunoastere. Altfel spus, este vorba despre puterea intelectuala, cea din care deriva toate formele de dominatie si control la care este supusa civilizatia umana astazi. Articolul de fata nu va trata insa despre cine sunt sforarii acestor masinatiuni, ci se ambitioneaza sa releve cate ceva despre modul in care ei opereaza.

"Involuatii" stiau
Liderii fara chip care actioneaza manetele acestui mecanism al cenzurii limiteaza masiv accesul maselor la informatii care vizeaza in special originile si trecutul speciei umane, temelie a intelegerii existentei si scopului in viata. Este vorba despre aspecte esentiale ale civilizatiei si ale planetei pe care, daca le-am cunoaste, ne-am intelege mai bine natura si misiunea; ceea ce ne-ar face insa liberi si mai greu de controlat. Sunt lucruri pe care "EI" le cunosc, dar pe care le tin departe de noi, din egoism, din interes, din trufie, din nevoia de a avea un ascendent asupra semenilor.

Premisa fundamentala de la care porneste teza unor specialisti precum cei mentionati mai sus, cum ca istoria umana este cu totul alta decat cea care ne este prezentata astazi in mod oficial, rezida, ca debut, in scrierile antice. Majoritatea culturilor dispun de astfel de carti care vorbesc despre existenta unor civilizatii avansate in trecutul foarte indepartat, dar scrierile in sanscrita ale Indiei sunt de departe cele mai explicite in aceasta directie. Manuscrise antice, precum Mahabharata, Ramayana sau Vedele vorbesc deschis, pe langa principiile filosifice si culturale indiene, si despre episoade fascinante din vechime, care fac descrieri amanuntite ale unor tehnologii pe care omenirea abia le-a dobandit astazi. Sunt descrise aparate de zbor impreuna cu principiile lor de functionare, sunt mentionate arme precum bomba atomica sau chiar bomba cu hidrogen si se descriu avansate tehnici medicale si genetice. Aceleasi carti vorbesc despre erele pamantului, despre ciclicitatea vietii pe planeta si despre succedarea civilizatiilor. Convingeri asemanatoare vin din intelepciunea romana si egipteana dar mai ales dinspre cea greaca de unde, de la Platon si Artistotel ne parvin invataturi referitoare la aceeasi insiruire a vietii. Ei credeau puternic intr-o fiintare pe ere, dupa un model arhetipal. Astfel, in credintele stravechi - care, dealtfel, nu sunt deloc de lepadat - un mare ciclu de viata incepe edenic, cu o Era de Aur, in care toate fiintele umane sunt spiritualizate, constiente, bune. Aceasta era este succedata de cele de Argint, Bronz si Fier, ce caracterizeaza, gradual, deprecierea umana prin cultivarea lacomiei si a individualismului intr-atat incat lumea trebuie reconfigurata. Ceea ce se si intampla, printr-un cataclism general si o reinchegare ulterioara a vietii.

In viziunea initiatilor indieni, oamenii s-au nascut de mai multe ori si de tot atatea ori, minus unu (inca), au disparut in urma unor dezastre de exterminare a speciilor. Acest lucru s-ar fi intamplat insa numai pentru ca viata sa reinfloreasca, prin repopularea Pamantului fie de catre refugiati paranormali, neafectati de Armageddon, fie de civilizatii superioare din alte sfere cosmice. Cartile acestea fac referiri foarte serioase la existenta in urma cu milioane si chiar cu miliarde de ani in urma, pana la inceputurile planetei, a inteligentei pe Pamant si a civilizatiilor evoluate. Totusi, pentru sustinerea unor atari premise, trebuie sa existe si probe fizice. In absenta acestora, s-ar putea presupune cu usurinta ca scrierile sunt false, mincinoase, produs al unei imaginatii disproportionate. Surprizator, ele sunt cofirmate nu doar sporadic, ci chiar abundent, nenumarate dovezi arheologice ale existentei unor antice civilizatii avansate iesind la lumina, accidental sau "vanate", in toate colturile lumii.

Teoria ca teoria, dar practica…
Exemplele sunt numeroase si dispun de caracteristici mult prea complexe pentru a fi expuse convingator aici, dar vom face cateva insemnari succinte. Este vorba despre descoperiri arheologice precum: macheta egipteana din lemn din secolul al II-lea i.Hr, care are forma unui avion; ciocanul descoperit la marginea Londrei, incastrat intr-o roca veche de 500 milioane de ani; harta desenata in 1513 a amiralului turc Piri Reis, care arata in detaliu portiuni din Africa, America si Antarctica, in conditiile in care Antarctica a fost descoperita oficial abia in 1818. Mai mult, harta reprezinta continentul alb asa cum arata el sub gheturi, stare in care se afla, probabil, in urma cu 10.000 - 12.000 de ani; orasul Nan Madol, construit intre anii 200 i.Hr.- 800 d.Hr., pe un recif de corali din Micronezia, din aproximativ 250 milioane de tone de blocuri bazaltice, al caror transport nu poate fi explicat; artefactul Coso, din Olancha, California, asemanator cu un dispozitiv de aprindere, gasit in interiorul unei bucati de piatra care ar fi avut nevoie de 500.000 de ani pentru a se forma. O amprenta palmara a fost gasita intr-un strat de piatra calcaroasa avand circa 110 milioane ani, in localitatea Glen Rose (Texas). In nordul inghetat al Canadei s-a gasit un deget omenesc fosilizat,datand din Cretacic. In Utah, intr-un strat de roca estimat la 300-600 milioane de ani vechime, s-a descoperit ceea ce pare amprenta unei talpi omenesti, incaltata intr-un soi de sanda. Minerii din Africa de Sud au scos la lumina sute de sfere metalice de origine necunoscuta, denumite sferele Klerksdorp. Ele au circa 3-5 cm in diametru, iar unele au incrustate linii paralele, asemenea unor santuri, de jur-imprejur. Sferele par a fi facute de mana omului, desi specialistii nu pot explica in ce fel au fost realizate liniile. Stratul de roca din care au fost extrase aceste sfere dateaza din precambrian, vechimea lor fiind estimata la 2,8 miliarde ani.

[caption id="attachment_118" align="aligncenter" width="500"]Istoria interzisă a omenirii. Conspiraţiile care au schimbat lumea. Istoria interzisă a omenirii. Conspiraţiile care au schimbat lumea.[/caption]

Exemplele pot continua, acestea sunt doar cateva dintre cele mai cunoscute care au ajuns sub ochii publicului larg. Surprinzator este insa faptul ca, desi asemenea reusite arheologice vorbesc fatis despre o realitate incontestabila, oamenii de stiinta nu le aplica mai mult decat o eticheta pe care sta scris "mistere". De ce alegem sa le consideram curiozitati si bizarerii, cand putem accepta povestile uneori de necontestat pe care aceste obiecte ni le spun? Nimeni nu se oboseste, oficial, sa sape mai adanc si sa intelega implicatiile uriase pe care le au aceste lucruri. Cat despre noi, sfidarea afisata de elite in relatia cu vulgul este de un cinism revoltator. Ne servesc, prin intermediul cercetatorilor si al publicatiilor pe care le au in "buzunar" toate aceste informatii, probabil desperecheate, bizuindu-se fara griji pe faptul ca ignoranta isi va juca rolul si ne va impiedica sa ne implicam activ sau sa ne "sinchisim" macar de ele. Pentru ca, la urma urmei, cine suntem noi sa ne gandim la asemenea lucruri? Ce conteaza daca oamenii au 10 mii, o suta de mii sau un milion de ani? Aceste preocupari sunt ciudate, abstracte, ele reprezinta exclusiv apanajul unor filosofi si mistici neintelesi, izolati in turnurile lor de fildes. Noi trebuie sa ne traim viata la maximum, timpul inseamna bani, este scurt, viata trece, nu trebuie irosita cu intrebari existentiale. Sunt numai cateva dintre trendurile pe care elitele ni le-au impregnat, pentru a imbraca poate cele mai importante deprinderi pe care ar trebui sa le posedam in cosumatii care sunt adesea ridicole si caraghioase in ochii unei opinii publice profund contaminate.

Indoctrinare religioasa? Mai gandeste-te
Totusi, aceia care aleg sa nu se lase pacaliti de teoriile evolutioniste vehiculate extrem de agresiv, se aliniaza mai degraba unei tendinte spirituale de masurare a lucrurilor. Acesti oameni privesc devenirea umana, nu ca pe o evolutie din materie, ci, mai degraba, ca pe o involutie, dintr-o constiinta superioara. Aceasta premisa se aseamana poate cu o argumentatie religioasa, cu o doctrina ridicola, dar incercati sa va intrebati daca nu cumva aveti aceasta impresie tocmai in virtutea informatiilor care vi se "injecteaza" pe toate mediile de comunicare. Omul nu este un produs unilateral, asa cum incearca sa ne convinga conducatorii nostri de talie mondiala. El este intr-adevar alcatuit din materie, este grosier, dar mai are si o dimensiune mentala, precum si una spirituala. Lumea noastra este, din acest motiv, privita de initiati, ca o etapa cosmica grosiera, ce va fi urmata de niveluri superioare ale realitatii, dominate de energii subtile, denumite de culturile diferite spirite, ingeri, zei, sfinti, etc. Nasterea ar insemna, practic, procesul prin care o fiinta de constiinta pura coboara in sferele inferioare ale Cosmosului si se acopera de energiile scazute ale mintii si ale materiei.

Toate culturile si civilizatiile credeau ca venim dintr-un nivel spiritual al realitatii, traiau in acord cu aceasta convingere si erau armonizati cu natura si viata. Mai putin noi, care ne dezicem de orice forta superioara. Noi, care ne credem fruntasi si superiori, nu doar ca civilizatie, ci la nivel individual. Este in asentiment cu mersul actual al lucrurilor ca "eu" sa fie in centrul lucrurilor si "mie" sa fie elementul de referinta al existentei. Si tocmai pentru ca "eu" nu este singur, ci sunt sase miliarde ca el, acest lucru duce la izolare, la dezbinare si conflicte, la dominatie si razvratire. Daca eu lupt doar pentru mine, atunci cauza mea nu mai este si a altora, ceea ce ma face sa fiu absolut singur, neunificat in nimic cu altcineva. Desi poate parea desuet, nu este decat aplicarea maximei "Dezbina si stapaneste" la nivel planetar.

Spuneam putin mai sus ca, daca ideea spiritualitatii ti se pare a fi o doctrina, un raspuns disperat al Bisericii la avantul actual al stiintei, atunci ar trebui sa te intrebi daca nu crezi asta tocmai in urma faptului ca esti controlat. Ei bine, sa venim in sprijinirea unei asemenea declaratii si cu un exemplu. Este vorba despre cazul sotilor Pierre si Marie Curie. Cei doi cercetatori francezi din secolele XIX - XX sunt recunoscuti oficial pentru performantele din domeniul radioactivitatii, care le-au si onorat activitatea prin obtinerea unui premiu Nobel pentru Fizica in anul 1903. Niciun manual insa si in general nicio carte nu vor mentiona implicarea lor activa si meritorie in experimentele parapsihologice. Pret de mai multi ani, cei doi cercetatori au derulat o serie de teste cu nuanta supranaturala in laboratoare si institutii, inregistrand rezultate notabile si succese nebanuite, materializate prin comunicarea cu spiritele, extracorporalizari, materializari, clarviziune si alte astfel de fenomene catalogate astazi drept "bazaconii".

Aceasta activitate intensa si mascata este atestata de o documentatie vasta aflata in arhivele institutiilor care le-au gazduit initiativele lui Pierre si Marie. Si in acest caz, exemplele unor performante si descoperiri halucinante pe taram spiritual sunt in numar suficient de mare, incat sa ateste existenta incontestabila a unei asemenea dimensiuni umane. De ce ocultizarea lor? Pentru a masca latura spirituala a umanitatii si pentru a canaliza civilizatia spre materialism si consumerism. Suntem vaduviti prin aceasta privare de cunoastere, de aspecte importante ale existentei si ale fiintei umane, capitale in intelegerea completa a ceea ce suntem si a ceea ce avem de fapt de facut aici. Daca nu stim nimic despre aceste lucruri, care, iata, exista ca parte a realitatii, este firesc sa ne refugiem in productie si consum, in efemer, in placeri marunte si in bucurii intr-adevar animalice. Iar acest lucru nu este intamplator.

Mai gandeste-te un pic
Toata aceasta mistificare se intampla pentru ca stiinta are in miezul sau un grup extrem de influent care musamalizeaza voit descoperirile cele mai importante. Motivele unui asemenea grup influent nu pot fi decat presupuse, dar probabil ca banuielile celor care le emit nu se indeparteaza prea mult de adevar. Astfel, Michael Cremo suspecteaza ca doua mari directii motiveaza elitele sa filtreze cunoasterea. Una ar fi insasi natura umana, negarea, respingerea teoriilor care le contrazic pe ale lor, deoarece sunt oameni indragostiti de ei insisi si de adevarurile lor, nefiind dispusi sa accepte alternative. Apoi, probabil ca este vorba de ratiuni ceva mai adanci, legate de putere si control. In sistemul educational, evolutionistii au detinut o pozitie suficient de inalta pentru a dicta raspunsuri la intrebarile fundamentale: "cine suntem? de unde venim? incotro mergem?" Aceste raspunsuri, dupa cum bine se stie, sunt pur materialiste, exclud cu desavarsire orice implicare divina in crearea omulu. De aceea, nici nu este surprinzator sau intamplator ca omenirea a luat-o pe o panta adanc materialista si exclusiv fizica. Manipulatorii din umbra au insuflat maselor valori eronate, ideea ca scopul fundamental al omului este acela de a produce si de a consuma. Mereu mai mult. Acest lucru, in cazul in care mai sunt dintre aceia care nu isi dau seama, naste bogatii uriase. O parte dintre ele intra in buzunarele cercetatorilor, care nu doar fac parte din mecanismul manipularii, dar stau si la temelia conceptelor produselor comercializate (armament, tehnologie, lux etc). O alta mare parte din fonduri intra in buzunarele industriasilor care le produc si, nu in ultimul rand, in buzunarele adanci ale guvernelor care percep taxe si impozite, in unele locuri, uriase, pe marginea comertului masiv. Aceasta nu inseamna altceva decat faptul ca forte foarte mari sunt cointeresate ca lucrurile sa ramana in lume in forma in care sunt astazi. Ele nu vor sa vada intrerupt acest proces si atunci nu este de mirare faptul ca devine tot mai energic.

Orice scadere a activitatii economice creaza unde de soc. Elitele au inteles asta. Din acest motiv, se intretine furibund procesul de productie-consum. Oamenii nu trebuie sa se gandeasca la existenta, nu trebuie sa-si puna probleme inalte, adanci, trebuie mentinuti si concentrati in uriasa masinarie economica. Exemplul clar a venit in urma atentatului terrorist din 11 septembrie 2001, in urma caruia mii de oameni pur si simplu au incetat sa mai cumpere, sa mai consume. Au ales sa stea mai mult cu familiile si cu prietenii lor si sa se intrebe ce este viata si incotro se misca, ce se intampla cu lumea. Reverberatiile unui asemenea fenomen sunt mari si durabile. Liniile aeriene, spre exemplu, nu si-au revenit inca total in acesti 7 ani de la eveniment. Stapanii unui imperiu financiar nu isi permit asemenea pierderi. Ei trebuie sa aiba mereu mai mult, nici macar mentinerea nu este o optiune. Sunt, deci, interese mari care ne vor focusati trup si suflet pe procesul material de productie si consum, iar elementul cheie sunt oamenii de stiinta si dascalii, cei care ne invata despre lume si viata. Ei insista ca suntem fiinte materiale si mai ales ca acesta este un lucru bun. Dar daca am primi si un alt raspuns la intrebari precum "Cine sunt? De unde vin? Unde ma duc? Ce vreau?" ? Ce ar fi daca s-ar preda in scoli faptul ca facem parte dintr-o constiinta superioara si pura si ar trebui sa ne canalizam mai mult pe cultivarea constiintei si a spiritului, pentru ca ele sunt eternitatea? "EI" nu vor insa acest lucru, pentru ca ar insemna ca oamenii sa fie mai putin controlati, ceea ce ar insemna mai putini bani si o putere scazuta. De aceea s-a impamantenit si ideea de proprietate. Intr-o societate complet mercantila, toata lumea are proprietati. Liderii, corifei ai omenirii, detin aceste proprietati prin diferite sisteme sociale, bancare sau politice. Ori, cine controleaza proprietatea controleaza si proprietarul.

Sustinatorii sistemului axiologic bazat pe productie si consum, pe ahtiere de acumulare si materialism, s-au infiltrat insidios in pozitiile influente si puternice ale societatilor umane, de unde pot dicta celor de sub ei realitatea. Ei au creat sistemele de comoditate, care stimuleaza latura hedonista umana, capturand individul in placeri si indepartandu-l de realitate. Mijloacele de distragere sunt astazi extrem de numeroase si de eficiente, imbracand tot soiul de forme. De ce nu s-ar abate chiar razboiul asupra unei comunitati preocupate de spirit si Divinitate, daca numai asa ea poate fi convertita sau chiar eliminata? Conducatorii lumii nasc si finanteaza razboaie, inventeaza sisteme monetare si diverse constrangeri, aplicand, sub aparenta unei libertati totale si a unei civilizari apoteotice, o lege martiala deghizata, mai rea decat tot ce a existat pana in prezent. De ce este mai rea? Pentru ca biciul in spate si siluirea nu iti pot fura sufletul, nu iti pot starpi credinta si stinge lumina din priviri. Conducatorii de astazi nu se multumesc sa conduca oameni, mase, nu se multumesc sa aiba mancaruri fine si vile luxoase, ei vor sa ne biciuiasca sufletele. Care este motivul final? Sigur ca, in aparenta, tinand in jug o omenire care se naste, traieste si moare pentru ei, isi asigura o viata nu de regi, dar chiar de Dumnezei aici pe Pamant. Dar asta sa fie totul?

Cat poate trai un om sa se bucure de placerile vietii? Cateva zeci de ani? Planurile lor se intind pe secole, de ce? Pentru urmasi? Ar putea niste oameni atat de egoisti sa se gandeasca la viitorul copiilor lor? Ce stiu ei? Cred oare ca viata este numai una si atunci merita traita din postura unui zeu, caci dupa ea nimic nu mai conteaza? Este putin probabil sa fie atat de naivi, de vreme ce nu vor ca noi sa aflam de puntile spre lumea spirituala. Stiu ei mai multe decat ne inchipuim, care le sunt resorturile? Este intr-adevar o conspiratie sau doar miscare browniana, curs evolutiv firesc, natura umana exacerbata? Crezi ca poti primi raspunsuri la intrebarile astea dintr-o masina luxoasa, cu un telefon performant in mana si cu o vestimentatie la moda pe trup? Poate iti va raspunde fotomodelul de langa tine sau vila cu trei etaje. Ori, cine stie, poate iti va sufla cate ceva despre viata plasticul din cardurile pe care le ai in portofel. Toate tac? Atunci unde e raspunsul? Intr-un Happy Meal cu siguranta nu.


Inventie : Liftul
Anul inventiei : antichitate, sec.XVIII,sec.XIX
Inventatori : multipli, Ivan Petrovici Kulibin (Rusia), Elisha Graves Otis (SUA)


Istoria liftului

Primele mențiuni despre existența unor mașinării care aminteau de lift (sau mai degrabă de principiile de funcționare ale acestuia) se găsesc încă din antichitate. La construirea Marilor Piramide egiptene se folosea un sistem primitiv de ridicare a blocurilor de piatră,care cântăreau zeci de tone. La fel se întâmpla și la templele din Mesopotamia,din Persia sau China. La construcția templului Dianei din Efes (sec. VII î.H.),se folosea o rampă,pentru a se putea ridica coloanele care susțineau acoperișul.

De la Arhimede la Kulibin

Arhimede descrie în lucrările sale o instalație foarte asemănătoare cu liftul modern,care folosea un sistem de scripeți și ancore,avea un sistem de blocare și era folosit pentru ridicare materialelor ușoare. De asemenea arhitectul roman Vitruvius face referiri la un astfel de sistem în proiectele sale.

În Evul Mediu diferite surse menționează existența „liftului” sub forma unor cabine din lemn,care era folosit pentru a ridica persoane sau obiecte la diferite înălțimi,cu ajutorul animalelor sau oamenilor. În secolele XVII-XVIII,astfel de mașinării erau folosite în cas telele din Franța și Anglia (Ludovic al XV-lea avea un lift care făcea legătura între camera lui și cea a amantei – Doamna de Chateaurox,de la Versailles).

Perfecționarea liftului a fost posibilă mai ales în urma realizării unor descoperiri,prin care forța fizică brută,să poată fi înlocuită cu cea mecanică. Astfel,în 1690,Denis Papin (inventatorul „oalei-minune”) a avut ideea folosirii aburului pentru scoaterea apei din mine. Englezul Thomas Savery a dezvoltat principiul și a inventat o pompă cu care se putea scoate apa din minele inundate. Alte invenții – dintre care se remarcă cele ale lui James Watt (motorul cu abur) sau Hans Oersted (electromagnetismul) au jucat un rol important în dezvoltarea ideii.

În anul 1793,inginerul rus Ivan Kulibin a realizat un lift care folosea un mecanism de ridicare ce folosea sistemul „șu rubului” (sau „cricului”),la Palatul de Iarnă de la Sankt Peterburg. În anul 1816,un lift a fost instalat în palatul de la Arhanghelkoe (în apropiere de Moscova). Abia în 1823,o „cameră ascendentă” a fost realizată și pusă în funcțiune la Londra. Cu această ocazie,cei doi „temerari” care au cons truit-o,Burton și Hormer,au ridicat „camera” în care se aflau 20 de persoane,până la înălțimea de 37 de metri. La acestea însă forța fizică juca încă un rol important.



De la hidraulic la electric

Numărul lifturilor care funcțio nau pe principiul hidraulic s-a înmulțit treptat,în condițiile în care performanțele tehnice și de siguranță au fost în permanență îmbunătățite. A fost dezvoltat sistemul de ridicare – coborâre,bazat pe principiul contragreutăților (folosind cabluri și scripeți),un rol important în dezvoltarea acestuia avându-l Henry Waterman,din New York (pe la 1850). Puțin mai târziu,un alt american,Elisha Otis,a realizat un sistem care să prevină prăbușirea liftului în cazul în care cablul se rupea. Viabilitatea invenției sale a demonstrat-o la expoziția de la Crystal Palace,din 1854. Trei ani mai târziu,primul lift care folosea principiul lui Otis era instalat într-o clădire de pe bulevardul Broadway,din New York. Pe la 1860 a fost instalat primul lift la un hotel – Grosvenor Hotel din Londra. În anul 1874,J.W. Meaker a patentat invenția care permitea ușilor liftului să se deschidă și să se închidă în siguranță. Primul lift acționat electric a fost realizat de Werner von Siemens în anul 1880. Turnul Effel dispunea de nu mai puțin de 5 lifturi,după cum au putut vedea participanții la Expoziția Universală de la Paris,din 1889,când a fost inaugurată faimoasa construcție.

În anul 1929,tot la New York,a fost patentat și primul lift cu pornire și oprire automată. Tot în anii 20 a fost inventată și scara rulantă,de către Clarence Conrad Crispen. Oricum,foarte recent,istoricul David Starkey,a atribuit întâietatea invenției…lui Henric al VIII-lea,regele Angliei. Cercetând un inventar al bunurilor acestuia,Starkey a descoperit un astfel de sistem,acționat de servitorii de la Palatul Whitehall din Londra,cu ajutorul căruia suveranul care era rănit,era transportat pe scări.

Ivan Petrovici Kulibin (1735 – 1818)s-a născut la Nijni Novgorod,în familia unui negustor. De mic a fost atras de mecanică,dovedind un mare interes pentru ceasuri. A fost numit de Ecaterina a II-a în fruntea Secțiunii Mecanice a Academiei de Științe din Sankt Petersburg,după ce i-a dăruit acesteia un superb ceas,sub forma unui ou. Printre invențiile lui Kulibin s-a numărat și o mașinărie asemănătoare cu cartul de curse de astăzi,dar care era acționat cu ajutorul pedalelor. De asemenea a realizat un telegraf optic,cu ajutorul căruia se puteau transmite semnale luminoase la mare distanță. A făcut mai multe proiecte ale unor poduri peste Neva,planuri pentru motoare cu aburi pentru cargouri,instrumente optice sau lifturi.

Elisha Graves Otis(1811 – 1861) s-a născut la Halifax,Vermont (SUA). S-a mutat de tânăr la New York,unde a lucrat ca vizitiu. După o vreme a achiziționat o moară de apă,care însă nu a dat randament și pe care a schimbat-o cu un gater. A început să facă trăsuri,dar nici această afacere nu a avut succes. S-a mutat la Albany unde s-a angajat la o fabrică de saltele pentru pat. Pentru că a descoperit o metodă prin care procesul tehnologic a fost mult îmbunătățit,a fost recompensat de patron cu o sumă frumoasă,a renunțat la slujbă și s-a aplecat asupra pasiunii sale – mecanica. Ajutat de fiii săi a dezvoltat un sistem de frânare a trenurilor,pe care apoi l-a folosit cu succes și la lifturi. A demonstrat eficacitatea acestuia la Expoziția Internațională de la New York – Crystal Palace. În timp ce el stătea pe platforma liftului,cablul care îl susținea a fost tăiat cu toporul. Liftul a alunecat câțiva centimetri,după care s-a oprit. După demonstrație,sistemul lui Otis a devenit în scurt timp indispensabil pentru buna funcționare a lifturilor.

Inventie : Conserva
Anul inventiei : 1795
Inventator : Nicolas Appert (Franta) - wiki

Considerată în zilele noastre un obiect banal, cutia de conserve, inventată de un francez şi care sărbătoreşte, miercuri, două secole de existenţă, a revoluţionat modul în care oamenii consumă alimente şi a intrat, totodată, în panteonul artei moderne.

Deşi brevetul i-a fost acordat, pe 25 august 1810, comerciantului britanic Peter Durand, meritul pentru conceperea ei i-a revenit maestrului bucătar francez Nicolas Appert (1749 - 1841), pe care britanicii l-au numit, de altfel, "binefăcătorul omenirii".

Pentru acest francez născut în oraşul Châlons-en-Champagne, preocupat de găsirea unor noi metode de conservare a alimentelor, marina militară a devenit terenul său de testare a procedeului de sterilizare prin tratament termic a hranei.

În acea perioadă, scorbutul (maladie provocată de carenţa de vitamina C, n.r.) făcea adevărate ravagii la bordul navelor, din cauza dificultăţilor de stocare sau aprovizionare cu fructe şi legume proaspete, bogate în vitamina C. Marinarii militari mureau în număr mult mai mare din cauza acestei boli decât din cauza rănilor primite în luptă.

Metoda numită "apertizare", inventată în 1795, cu 60 de ani înainte de pasteurizare, şi pusă în practică în prima fabrică de conserve din lume, fondată de Nicolas Appert în 1802, în apropiere de Paris, a fost imediat adoptată de marinari.

Guvernul francez i-a oferit inventatorului posibilitatea de a alege să primească un brevet sau de a-şi oferi invenţia în beneficiul lumii întregi şi de a primi un premiu din partea lui. Nicolas Appert a ales a doua variantă şi a publicat, în iunie 1810, pe cheltuiala sa, volumul "L'Art de conserver pendant plusieurs années toutes les substances animales et végétales" (Arta de a conserva timp de mai mulţi ani toate substanţele vegetale şi animale).

Metodele sale sunt imediat copiate în Anglia, preparatele fiind "îmbuteliate" în borcane de sticlă, dar şi în cutii din "fier alb", un oţel laminat.

În Statele Unite ale Americii, conservele au fost adoptate imediat de mineri şi vânători. Era mult mai uşor de transportat carnea de vită la conservă, decât de vânat animalul în natură, chiar dacă metalul cutiei trebuia străpuns cu un cuţit.



Abia în 1894 a apărut "cheiţa universală", ce permite rularea capacului conservelor de sardine în jurul unei limbi din metal. În 1967 a apărut inelul metalic fixat pe capacele cutiilor de sucuri şi bere.

Însă "rezistenţa" faţă de această invenţie a provenit nu atât din zona chestiunilor legate de conţinutul acestora, cât din cea a problemelor legate de ambalaj.

În Franţa, o ţară cu o tradiţie culinară impresionantă, soţiile casnice, însărcinate timp de secole cu prepararea meselor zilnice, priveau adeseori cu reticenţă şi întotdeauna cu rea-voinţă folosirea conservelor în locul produselor proaspete.

Timp de multe decenii, a prevalat ideea că supele, cassoulet-ul (tocană de fasole cu carne, n.r.) şi spaghetele à la bolognese, ambalate în cutii de conserve, ce trebuiau doar încălzite înainte de a fi consumate, reprezentau apanajul bărbaţilor celibatari, al asociaţiilor umanitare şi al băncilor alimentare.

Un obstacol a apărut recent, odată cu informaţiile referitoare la toxicitatea bisphenolului A, un compus chimic folosit pentru fabricarea plasticului alimentar şi pentru tratarea interiorului cutiilor de conserve.

Însă, chiar în cazul unor modificări ale procesului de fabricaţie, acest recipient bicentenar pare să aibă un viitor strălucit.

Artistul american Andy Warhol, un renumit exponent al curentului pop-art, a promovat cutia de conserve la rangul unei "legende artistice", cu ajutorul celebrei "Campbell Soup" din anii '60. În schimb, artiştii "compresori" César şi Arman, au celebrat-o prin "bătaie", expunând diverse obiecte confecţionate din cutii de conserve puternic contorsionate.


Revoluţia industrială, care a început la sfârşitul secolului al XVIII-lea în Marea Britanie, a schimbat nu numai modalităţile de producţie, ci şi structura socială şi traiul britanicilor. Într-un timp relativ scurt, revoluţia s-a extins şi în restul lumii civilizate, având aceleaşi efecte.

Conform publicaţiei History, Revoluţia industrială, care a avut loc în secolele XVIII şi XIX, a fost o perioadă în care societăţile din vestul Europei şi America de Nord s-au transformat din predominant rurale în societăţi unde urbanizarea şi progresul tehnologic era esenţial.

Înainte de această revoluţie, care a început în Marea Britanie la sfârşitul secolului al XVIII-lea, fabricarea produselor era manuală sau cu maşinării rudimentare. Industrializarea a marcat o trecere la maşinării puternice cu scopuri particulare, care au dus la posiblitatea producţiei în masă.

Motorul cu aburi a stat la baza Revoluţiei Industriale, care a influenţat industriile siderurgice şi textile. Revoluţia a adus cu sine şi sisteme de transport şi comunicare îmbunătăţite. De asemenea, sistemul financiar a fost schimbat datorită producţiei crescute.

Aşadar, industrializarea a adus o diversitate şi un volum ridicat de produse, iar pentru clasele superioare, un nivel de trai îmbunătăţit. totuşi, păturile sociale inferioare au fost afectate din cauza modificării pieţei forţei de muncă.

Marea Britanie: locul Revoluţiei Industriale

Aşa cum am menţionat anterior, viaţa în Marea Britanie pre-industrializată era în mare parte rurală, unde oamenii se bazau în mare parte pe agricultură. Produsele erau în principal artizanale, comunităţile fabricându-şi bunuri precum mâncarea, îmbrăcămintea şi mobilierul.

Un număr de factori a contribuit la motivul pentru care Marea Britanie a devenit nucleul Revoluţiei Industriale. Aici erau rezerve însemnate de fier şi cărbune, materii prime esenţiale pentru industrializare. De asemenea, Marea Britanie era stabilă politic şi era cel mai mare imperiu colonial, dispunând de cea mai mare varietate de materii.



Alt motiv a fost reprezentat de cererea crescută de produse britanice care a dus la necesitatea unor noi metode mai eficiente de producţie.

Care au fost inovaţiile care au stat la baza industrializării?

În particular, industria textilă a fost transformată de industrializare. Înainte de existenţa fabricilor, îmbrăcămintea era realizată manual, iar comercianţii ofereau materia primă şi echipamentul de bază, rămânând să ia mai apoi produsul finit. Lucrătorii îşi stabileau propriul program, ceea ce făcea dificil pentru comercianţi să stabilească un sistem eficient. De asemenea, numărul produselor era insuficient pentru cererea pieţei. În secolul al XVIII, o serie de inovaţii a condus la creşterea productivităţii. James Hargreaves (1722 - 1778) a inventat o maşină de cusut care era capabilă să producă mai multe cusături în acelaşi timp. Termenul de spinning jenny provine de aici, având un sistem care seamănă cu maşinile de cusut cu pedală cunoscute din casele bunicilor. Termenul jenny este o abreviere a cuvântului engine (=motor). La moartea inventatorului se fabricaseră deja 20.000 de maşinării de acest fel.

Industria fierului a fost de asemenea schimbată.  La începutul secolului al XVIII-lea, Abraham Darby (1678 - 1717) a inventat o nouă metodă de a produce fontă, folosind coxul drept combustibil în loc de mangal. La mijlocul secolului al XVIII-lea, inginerul britanic Henry Bessemer (1813 - 1898) a creat primul proces fezabil pentru producţia în masă a oţelului. Atât fierul, cât şi oţelul, au devenit materiale de bază în construţiile infrastructurii, clădirilor, maşinăriilor, navelor ş.a.

Ultimul (dar nu cel din urmă) este motorul cu aburi. În 1712, englezul Thomas Newcomen (1664 - 1729) a creat primul motor cu aburi, care era folosit în principal pentru a pompa apa din interiorul minelor. La sfârşitul secolului al XVIII-lea, inventatorul scoţian James Watt (1736 - 1819) a îmbunătăţit acest motor şi a putut fi folosit în diverse domenii industriale.

Revoluţia transporturilor

Infrastructura a fost transformată aproape în totalitate. Înainte de Revoluţie şi de inventarea motorului cu aburi, dificultatea cu care erau transportate materialele era însemnată. Metodele principale de transport erau căruţele şi bărcile care mergeau de-a lungul râurilor. La începtulul secolului XIX, americanul Robert Fulton (1765 - 1815) a construit prima barcă eficientă cu motor cu aburi, iar la mijlocul acestui secol existau deja nave care străbăteau Atlanticul.

De asemenea, locomotiva cu motor cu aburi a revoluţionat transportul terestru, putând transporta cantităţi foarte mari de materiale şi produse. La începutul secolului al XIX-lea, inginerul britanic Richard Trevithick (1771 - 1833) a construit prima locomotivă de acest fel.

În 1830, ruta feroviară Liverpool - Manchester a devenit prima care a fost destinată pasagerilor. Deja de la mijlocul secolului XIX, Marea Britanie avea deja mai mult de 6.000 de mile (~9.700 km) de cale ferată.

De asemenea, la începutul secolului XIX, inginerul scoţian John McAdam (1765 - 1834) a elaborat o nouă metodă pentru construcţia de şosele, ceea ce a rezultat în drumuri mai durabile şi de calitate.

Comunicaţiile şi economia

Invenţia telegrafului a stat la baza dezvoltării liniilor de comunicaţie. În 1837, doi britanici, William Cooke (1806 - 1879) respectiv Charles Wheatstone (1802 - 1875), au creat prima linie electrică de telegraf comercială.

Din 1840, drumurile feroviare ofereau şi linii de comunicaţii Cooke-Wheatstone, iar în 1866 o linie de telegraf a fost stabilită peste Atlantic. Revoluţia Industrială a dus, de asemenea, şi la emergenţa unui sistem bancar mai sofisticat datorită dezvoltării industriilor. O piaţă de schimb valutară a fost stabilită la Londra la sfârşitul secolului al XVIII-lea, iar la New York a fost creată 20 de ani mai târziu. În 1776, filosoful Adam Smith (1723 - 1790), care este considerat fondatorul economiei moderne, a elaborat în lucrarea sa The Wealth of Nations un sistem economic bazat pe o piaţă liberă, pe lipsa intervenţiei guvernelor şi pe proprietate privată.

Calitatea vieţii în timpul industrializării

Acesta este un subiect foarte complex, care implică mai multe feluri de discurs, de la sociologie, economie sau filosofie (sau o combinaţie între acestea).

În mare se poate spune că un volum şi o diversitate mai mare a dus la creşterea nivelului de trai, dar acest lucru pentru cel mult clasa de mijloc. Clasa de jos a continuat să aibă multe probleme. Salariile erau mici iar condiţiile de lucru erau periculoase şi deseori insalubre. Insalubre devenau şi oraşele care erau în continuă creştere demografică. Cu tot mai mulţi oameni venind din mediul rural în cel urban, localităţile au devenit supraaglomerate, cu sisteme de canalizare suprasolicitate şi locuinţe care erau şi ele supraglomerate. Acest lucru a dus la lipsa igienei, poluare şi la răspândirea bolilor.

De asemenea, munca manuală era înlocuită de cea mecanică, ceea ce a dus la şomaj ridicat. Totuşi, condiţiile pentru aceşti lucrători au devenit mai bune de la mijlocul secolului al XIX-lea, odată cu măsurile legislative care favorizau clasa muncitoare şi posibilitatea formării sindicatelor.

Revoluţia ca fenomen global

Britanicii au făcut tot posibilul să oprească expansiunea acestor noi tehnologii, strategie care a eşuat. În scurt timp, industrializarea s-a extins în Europa, în principal în Franţa, Germania şi Belgia şi peste ocean, în Statele Unite. Aceasta din urmă a devenit cea mai mare putere industrială la începutul secolului al XX-lea.


Inventie : Ochelarii de soare
Anul inventiei :1752, 1929, 1936
Inventatori : James Ayscough (Anglia), Sam Foster (SUA), Edwin H. Land (SUA)


Istoria ochelarilor de soare

Daca ochelarii de vedere ne ajuta sa ne corectam, ochelarii de soare ne protejeaza ochii impotriva razelor solare. Dar v-ati intrebat vreodata cine a inventat ochelarii de soare? Ei bine, haideti sa aflam impreuna cine este inventatorul ochelarilor de soare si cat de mult ne folosim de aceasta inventie in zilele noastre.

Ochelarii de soare sunt un instrument protectiv realizat special pentru a preveni lumina puternica a soarelui si energia foarte mare a luminii vizibile de la vatamarea ochilor sau discomfortul acestora.

In Preistorie si in istoria timpurie, inuitii purtau ochelari realizati din fildesi de morsa si se uitau printr-o mica deschidere, decupata in ochelari, pentru a bloca razele solare. Se spune ca imparatul Nero se uita la luptele gladiatoriale prin smaralde. Totusi, se pare ca acestea erau pe post de oglinzi. Ochelari de soare realizati din panorui plane de cuart afumat, ce nu erau folositi pentru corectarea vederii, ci pentru a proteja ochii de lumina, erau folositi in China secolului XII sau posibil mai devreme. Exista documente antice care descriu ca judecatorii chinezi purtau ochelari de soare din cristal pentru a-si ascunde expresiile faciale in timpul interogarii martorilor.

Pe la mijlocul secolului XVIII, in jurul anului 1752, James Ayscough a inceput sa experimenteze cu lentile colorate. Ayscough credea ca ochelarii cu nuante precum albastru sau verde ar putea corecta unele deficiente de vedere, neavand vreun interes in ceea ce privea protectia importiva razelor solare.

La inceputul anilor 1900, folosirea ochelarilor de soare a devenit tot mai raspandita, mai ales printre vedetele de cinema. Se credea ca purtarea ochelarilor era un mod de a evita sa fie recunoscuti, dar un motiv alternativ la problema era faptul ca aveau ochii inrositi de la relflectoarele puternice in fata carora trebuiau sa stea pe timpul filmarilor. Acest stereotip a persistat o buna perioada si dupa imbunatatirile in calitatea filmelor, dar odata cu introducerea filtrelor ultraviolet, aceasta problema a fost eliminata.



In anul 1929, Sam Foster a inceput productia in masa a ochelarilor de soare ieftini. El a descoperit o piata noua pe plajele din Atlantic City, unde a inceput sa-si vanda ochelarii. In 1937, s-a raportat ca s-au vandut in jur de 20 de milioane de ochelari de soare, numai in SUA, dar s-a estimat ca numai 25% din purtatorii de ochelari de soare aveau nevoie de acestia pentru a-si proteja ochii.

Ochelarii de soare polarizati au aparut pentru prima data in anul 1936, cand Edwin H. Land a inceput sa experimenteze fabricarea de lentile cu filtrul Polaroid patentat chiar de el.

In zilele noastre, majoritatea persoanelor poarta ochelari de soare pentru a-si proteja ochii impotriva razelor solare. De la copii la adulti, cu totii poarta ochelari de soare realizati pentru toate gusturile si pentru toate buzunarele.

Profesionistii in asistenta medicala recomanda protectia ochilor de fiecare data cand soarele apare pe cer, pentru a ne proteja impotriva razelor ultraviolet si a luminii albastre, care pot cauza diferite probleme serioase de vedere.

Revoluția Franceză a început în 1789 și s-a terminat la sfârșitul lui 1790, odată cu ascensiunea lui Napoleon Bonaparte. În această perioadă, poporul francez a distrus și a reconceput peisajul politic al țării, dezrădăcinând instituții vechi de secole precum monarhia absolută și sistemul feudal.

La fel ca și Revoluția Americană, ce avusese loc cu ceva timp înainte, Revoluția Franceză a fost influențată de către idealurile iluministe, în mod deosebit de către ideile suveranității populare și a drepturilor inalienabile. Chiar dacă nu a reușit să-și atingă toate obiectivele și uneori lucrurile au degenerat într-o baie de sânge, mișcarea a jucat un rol extrem de important în modelarea națiunilor moderne, arătând lumii puterea poporului.

Revoluția Franceză nu a avut un singur factor declanșator. Ani de opresiune feudală și proastă administrare fiscală au contribuit la crearea unei societăți numai bune pentru revoltă. Realizând situația economică precară, regele Ludovic al XVI-lea a adus mai mulți consilieri financiari pentru a revizui trezoreria franceză foarte slăbită. Fiecare consilier a ajuns la aceeași concluzie: Franța avea nevoie de o schimbare radicală a modului în care își taxa oamenii. Ca urmare, fiecare consilier a fost dat afară.



În cele din urmă, regele și-a dat seama că această problemă de impozitare trebuia să fie rezolvată, așa că a numit un nou controlor general al finanțelor, mai exact pe Charles de Calonne în 1783. Calonne a sugerat că, printre altele, ar trebui impozitați cei scutiți până atunci de impozite, mai exact nobilii. Nobilimea, așa cum era de așteptat, a refuzat cu vehemență, iar ruinarea financiară părea iminentă.

Într-un ultim act de disperare, Ludovic al XVI-lea a decis în 1789 să convoace Estates General, o adunare veche formată din trei categorii diferite care au reprezentat câte o porțiune a populației franceze. În cazul în care Estates General putea conveni asupra unei soluții fiscale, aceasta putea fi pusă în aplicare. Cu toate acestea, dat fiind că două categorii (biserica și nobilimea) erau scutite de impozit, ajungerea la o astfel de soluție era puțin probabilă.

Mai mult decât atât, normele de ordine depășite ale Estates General dădeau dreptul unui singur vot fiecărui categorii, în ciuda faptului că a treia categorie era formată din poporul francez, fiind mult mai mare decât celelalte două. Așa cum era de așteptat, discuțiile ce au apărut imediat s-au dovedit a fi ireconciliabile. Dându-și seama că numerele sale îi dădeau un avantaj automat, a treia categorie s-a declarat Adunarea Națională suverană. În doar câteva zile de la anunțare, mulți membri ale celorlalte categorii și-au schimbat loialitatea către această nouă adunare revoluționară.

La scurt timp după ce Adunarea Națională s-a format, aceștia au depus un jurământ conform căruia nu aveau să renunțe până când o nouă constituție nu ar fi fost adoptată. Spiritul revoluționar al Adunării Naționale a luat pe sus toată Franța, manifestându-se în diferite moduri.

La Paris, cetățenii au luat cu asalt cea mai mare și cea mai urâtă închisoare din oraș, Bastilia. În zonele rurale, țăranii și fermierii s-au revoltat împotriva contractelor feudale prin atacarea conacelor și moșiilor. Poreclite „Marea Frică”, aceste atacuri din mediul rural au continuat până la începutul lui august, când au fost emise „Decretele din August”, prin care țăranii erau eliberați de contractele opresive. La scurt timp după, Adunarea a lansat „Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului”, care a stabilit un cod juridic corect și a acordat autonomie poporului francez.

Chiar dacă Adunarea a reușit să elaboreze o constituție, pacea a fost de scurtă durată. O ruptură s-a produs între membrii moderați și cei radicali ai Adunării, timp în care muncitorii au fost neglijați. Când Ludovic al XVI-lea fost prins încercând să fugă, adunarea s-a divizat și mai mult. Girodinii moderați au luat o poziție în favoarea păstrării monarhiei constituționale, în timp ce iacobinii radicali doreau dispariția completă a împăratului.

Temându-se de spiritul revoluționar al Franței, unele țări vecine au emis Declarația de la Pillnitz, motiv pentru care Adunarea Națională a declarat război Austriei și Prusiei.

Primele mișcări ale Convenției Naționale au fost abolirea monarhiei și declararea Franței republică. În ianuarie 1793, regele și regina au fost executați pe motiv de trădare. Războiul cu Prusia și Austria a mers foarte prost pentru Franța, iar forțele străine au presat pe teritoriul francez. Înfuriați, cetățenii au răsturnat Convenția Națională iar iacobinii conduși de Maximilien Robespierre au preluat controlul.

Bazându-se pe constituția recent aprobată în 1793, Robespierre și Comitetul pentru Siguranța Națională a început punerea în aplicare a unor legi pentru stabilizarea economiei. Chiar dacă lucrurile păreau să meargă mai bine, paranoia lui Robespierre în legătură cu influențele contrarevoluționare a dus la un regim de teroare între 1793-1794 ce s-a soldat cu ghilotinarea a mai mult de 15.000 de persoane și moartea a multor altora în închisori. După îndepărtarea invadatorilor și stabilizarea economiei, acțiunile sale nu mai puteau fi justificate, motiv pentru care el însuși a fost arestat și executat în 1794.

După îndepărtarea lui Robespierre a avut loc o restructurare guvernamentală ce a dus la o nouă constituție în 1795 și a unei Convenții Naționale mult mai conservatoare. Pentru a controla responsabilitățile executive, un grup numit Directorul a fost format. Chiar dacă nu a avut abilități legislative, abuzul de putere a rivalizat cu al oricăruia dintre revoluționarii tiranici cu care s-a confruntat Franța.

Între timp armatele, în special cele conduse de generalul Napoleon Bonaparte, au înregistrat progrese în aproape toate direcțiile. La auzul frământărilor politice din Franța, Napoleon revine la Paris unde conduce o lovitură de stat împotriva Directorului în 1799 ce duce la numirea sa drept conducător al Franței. Sub conducerea lui Napoleon, revoluția a luat cu adevărat sfârșit, iar Franța a intrat într-o perioadă de guvernare militară.


Unele evenimente petrecute de-a lungul timpului au la origine acţiuni pe care istoricii refuză uneori să le ia în considerare.

Pe parcursul istoriei au existat numeroase legende legate de faptul că unele detalii, aparent insignifiante, ar fi schimbat lumea, aşa cum era ea percepută până atunci. Există însă unele coincidenţe care, însă, nu pot fi trecute cu vederea şi pe care specialiştii le consideră extrem de importante în evoluţia unui anumit eveniment.

Iată câteva dintre detaliile care au marcat cursul istoriei, într-un mod mai mult sau mai puţin semnificativ:

Epilepsia Ioanei d'Arc

Ioana d'Arc este cunoscută pentru faptul că a fost ghidată în lupta sa de vocile divine ale sfintelor Ecaterina şi Margareta. Numeroase cercetări realizate de-a lungul timpului susţin însă că Fecioara din Orleans ar fi suferit, de fapt, de epilepsie idiopatică parţială cu halucinaţii auditive. Deocamdată, specialiştii nu pot confirma acest diagnostic, deoarece, până în momentul de faţă, nu au fost descoperite rămăşiţe ale Ioanei d'Arc care să le furnizeze cercetătorilor probe de ADN.

Drogul folosit de Moise pe Muntele Sinai

Oamenii de ştiinţă au demonstrat că celebrul ,,tufiş în flăcări", menţionat de Moise de mai multe ori în Vechiul Testament, este, de fapt, acacia, un arbore ale cărui frunze conţin o substanţă halucinogenă cunoscută sub numele de ,,dimetiltriptamină". Cercetătorii susţin că, în momentul în care profetul a primit Cele 10 Porunci pe Muntele Sinai, el a fost sub influenţa drogului, mai ales pentru că, în timpul procesiunii, el ar fi putut vedea lumini puternice similare cu cele descrise în Biblie.



Originea suferinţelor lui Henric al VIII-lea

În prima parte a conducerii sale, Henric al VIII-lea s-a dovedit un lider capabil şi de necontestat. După ce a trecut prin două accidente, în 1524 şi 1536, situaţia sănătăţii sale mintale (şi nu numai) s-a degradat constant, iar monarhul şi-a pierdut din capacităţi. Oamenii de ştiinţă susţin că traumatismele pe care le-a suferit regele în timpul turnirurilor i-au adus boala cunoscută sub numele de ,,Encefalopatie Traumatică Cronică", iar aceasta ar fi stat la baza tuturor afecţiunilor de care Henric a suferit ulterior.

Sir Thomas Bludworth şi Marele Incendiu din Londra

În 1666, un incendiu puternic distrugea cea mai mare parte a Londrei. În momentul în care a fost înştiinţat de faptul că aproape întreg oraşul era cuprins de flăcări, primarul de la acea vreme, Sir Thomas Bludworth, a refuzat să se implice spunând că ,,focul poate fi stins chiar şi dacă urinează o femeie". În ciuda faptului că nu a dat ordin ca incendiul să poată fi limitat, Bludworth a rămas în funcţie până la finalul vieţii sale.

Cornul de secară şi Revoluţia Franceză

,,Marea Frică", evenimentul cunoscut drept catalizator al Marii Revoluţii Franceze a rămas până astăzi învăluit în mister. Nimeni nu şi-a putut da seama ce i-a determinat pe ţărani să se îndrepte împotriva conducătorilor lor. Cu toate acesta, în anii '70, istoricii puneau evenimentul pe seama faptului că cei revoltaţi consumaseră secară infestată cu ciuperca cunoscută sub numele de ,,cornul secarei", în limbaj ştiinţific ,,Claviceps purpurea". Specialiştii susţin că ingerarea acestei plante provoacă paranoia şi halucinaţii, într-un mod asemănător LSD-ului.

Sursa: listverse.com,descopera.ro


Un produs Blogger.

Articole noi

Facebook

Sponsor

FB AFI